The Servant (1963) este unul dintre ace­le filme pe care nu le poți uita, o di­secție crudă a rela­ției dintre un valet sforar (jucat de Dirk Bogarde) și un stăpân căzut în desfrâu (James Fox). Profitând de slăbiciunile stăpânului, valetul ajunge să întoarcă foaia, iar filmul se termină cu imaginea unui Fox slugarnic, îndeplinind poruncile lordului Bogarde.

Pelicula ironiza astfel structura de clasă existentă în Marea Britanie în timpul cabinetului Harold Macmillan. Dacă o vezi astăzi, e greu să nu faci legătura cu o altă relație tensionată, cea dintre oamenii de afaceri și telefoanele lor.

Gadgeturile de ultimă generație le dau proprietarilor lor impresia de putere, sub diverse forme: le oferă oricând accesul la o paletă imensă de informații, le permit să lucreze de acasă, în loc să se îngrămădească în trenuri aglomerate până la vreo întâlnire, ceea ce reprezintă un pas uriaș pentru carierele celor cu copii acasă. De asemenea, reușesc să exploateze timpii morți de zi cu zi, permițându-le oamenilor să lucreze în timp ce stau la coadă la cafea, de exemplu. Ba vin chiar și în ajutorul leneșilor. Acum, cu noile dispozitive care-ți permit să programezi e-mailurile să se trimită la unu noaptea, și ei se pot preface că se dau peste cap muncind.

Totuși, în cazul multora dintre noi, servitorul s-a transformat în stăpân. Până de curând, doar doctorii trebuia să fie disponibili la orice oră. Acum, toată lumea este. Șefii nu mai au remușcări că le-ar invada timpul liber angajaților, iar munca a ajuns să interfereze cu viața personală mult mai aprig decât reciproca. Oameni altfel normali ajung să-și verifice obsesiv telefoanele, chiar și în timpul unei ieșiri relaxante în oraș, și să trimită e-mailuri la prima oră a dimineții sau după miezul nopții.

Toate astea pentru că smartphone-urile creează dependență: încercând să identifice zgomotele care au cel mai mare impact asupra consumatorilor, Martin Lindstrom, un guru al brandingului, a descoperit că pe locul trei în top se află vibrațiile telefoanelor, depășite doar de minicoloana sonoră de la Intel și de gânguritul unui copil. BlackBerry-urile și iPhone-urile reușesc să trimită neîncetat atât stimuli, cât și răspunsurile la aceștia. De fiecare dată când verifici dreptunghiul luminat, sunt mari șanse să fi primit un mesaj de la vreun client, o herogramă (mesaje de mulțumire – n.r.) de la șef sau măcar un e-mail de la vreun domn din Nigeria, care îți oferă un milion de dolari dacă îi împărtășești datele tale bancare. Să recunoaștem, smartphone-urile sunt cea mai bună metodă de amânare inventată vreodată. Câți dintre noi pot spune cu mâna pe inimă că nu aleg, din când în când, să răspundă la e-mailuri neimportante, tărăgănând astfel sarcini mult mai presante?

Avantajul smartphone-urilor

Hiperconectivitatea exacerbează unele dintre cele mai nocive tendințe ale mediului de lucru actual: declinul siguranței, evident pe măsură ce organizațiile renunță la birocrație în favoarea adocrației (cultură bazată pe inovație și nonformal – n.r.), apariția lanțurilor de aprovizionare globale sau cultul flexibilității.

Cu ajutorul smartphone-urilor, managerii au posibilitatea de a se răzgândi asupra oricărei chestiuni în ultimul moment: să-l înștiințeze pe vreun subordonat la 11 noaptea, via e-mail, că în dimineața următoare trebuie să se deplaseze până în Pitts­burgh. Sau să-i deranjeze în toiul nopții pe alți manageri aflați pe un fus orar diferit. Angajații, la rândul lor, nu prea mai reușesc să facă distincția dintre timpul de lucru și viața personală. Iar executivii sunt sufocați de o dublă zi lucrătoare: una formală, plină de întâlniri și ședințe, și una informală, dedicată gestionării torentului de e-mailuri și mesaje. Acest tip de comportament nu e benefic nici sănătății, nici vieții de familie a acestor oameni. Când stai permanent cu teama că șeful s-ar putea răzgândi din nou, e greu să mai ai timp să te gândești la viitor. Să nu uităm că o mulțime de studii au ajuns la concluzia normală că oamenii gândesc mult mai corect și mai profund atunci când nu sunt permanent supuși stresului.

Ce mai poate fi făcut pentru ca smartphone-ul să revină în banca lui? Cum putem profita de beneficiile conectivității fără a deveni sclavii săi? O soluție ar fi să ținem o dietă digitală. Așa cum mâncatul excesiv e un semn că a venit timpul să ne disciplinăm obiceiurile alimentare, la fel și abuzul de informații înseamnă că trebuie să ne ordonăm obiceiurile de navigare pe internet. Deci, dacă vrei să-i arăți iPhone-ului tău cine e șeful, n-ar fi o idee rea să impui câteva reguli: de pildă, să nu intri pe internet înainte de micul dejun sau să nu scrii e-mailuri în weekend (sau în zilele de joi, asta contează mai puțin).

Doar împreună putem reuși!

Citeste continuarea pe capital.ro